La începutul anului trecut, când toți membrii clubului Corona Brașov care fuseseră implicați într-un efort uriaș își găsiseră, în sfârșit, puterea de a visa, lucrurile arătau cam așa: Corona, cu 11 secții active (ultima secție, Gimnastica, prinsese și ea viață) arăta ca unul dintre cele mai mari cluburi sportive din țară. Nu cele mai puternice, însă cu siguranță între cele mai mari. Și tocmai aici încep visele despre care pomeneam: de la înființarea a trei secții noi (volei, baschet și gimnastică) trecuseră câteva luni și rezultatele ne îndreptățeau să sperăm că eram pe drumul corect. Inclusiv mezina clubului, gimnastica, avea deja un tânăr sportiv care promitea să răsplătească încrederea arătată de brașoveni.

Toate sporturile individuale erau pe creștere: era un calcul simplu, bazat pe numărul de medalii.

Sporturile de echipă la fel: echipa de hochei începea să câștige tot mai multe meciuri, handbalul conducea detașat în campionat și își construia drumul sigur către turneul de promovare în Liga Florilor MOL, iar celelalte trei echipe, înființate în urmă cu doar trei luni se băteau și ele pentru promovare.

Câteva luni mai târziu, eforturile echipelor duceau la următoarele rezultate: echipa de hochei devenea CAMPIOANA ROMÂNIEI, echipa de handbal promova în Liga Florilor MOL fără înfrângere, echipa de volei feminin promova în Divizia A1, echipa de volei masculin promova în Divizia A1, echipa de baschet promova în Liga Națională de Baschet Masculin.

Iar sporturile individuale depășeau, fiecare în parte, performanțele avute în aceeași perioadă din 2022.

”Mezina” clubului, gimnastica, câștiga prima medalie de aur într-un campionat național și, cu aceasta, respectul tuturor sportivilor din România.

Dar era doar prima jumătate a anului. Chiar și dacă ne-am fi oprit acolo, și tot am fi fost mândri de sportivii noștri. Însă nu ne-am oprit.

În zilele care urmează vom publica câteva retrospective ale diverselor sporturi în care Corona Brașov concurează cu succes. E o sărbătoare pentru care actorii principali poate că n-au avut destul timp la dispoziție atunci când victoriile și medaliile au venit. Dar aceasta e soarta lor: așa cum înfrângerile trebuie depășite, și victoriile sunt, la un moment dat, uitate.

Le vom consemna, totuși, aici. Pentru că pașii pe care i-am făcut cu toții împreună sunt, fără să ne jucăm cu cuvintele, uriași. Iar uriașii au și ei nevoie de încurajări.