La 24 de ani, Mihail Mărgineanu ajunge la CSM Corona Brașov după un traseu fără artificii și fără scurtături: debut timpuriu în Divizia A1, un vicecampionat trăit din postura unui jucător tânăr, două seri europene în fața Modenei, o retrogradare, o promovare și, mai apoi, meciuri în care numele său a început să apară tot mai sus pe foaia marcatorilor.
O seară de martie și 17 puncte
17 martie 2026.
Sala Rapidului. Ultima etapă a sezonului regulat.
Gazdele iau primele două seturi, 25-17 și 25-22, iar meciul pare să meargă într-o singură direcție. Numai că Știința București nu se predă. Setul al treilea se transformă într-o luptă lungă, cu mingi de meci salvate și schimburi care împing tabela până la 35-33.
Știința ia setul.
Rapid închide apoi partida, 3-1.
Pe foaie rămâne însă o cifră care spune altă poveste: 17 puncte pentru Mihail Mărgineanu, cele mai multe din echipa bucureșteană.
Nu este doar o seară bună de atac. Statistica Federației Române de Volei arată 16 atacuri câștigătoare, un as și 25 de mingi primite la recepție.
Cu alte cuvinte, Mărgineanu nu mai era doar jucătorul trimis în teren să schimbe ritmul.
Ajunsese unul dintre oamenii prin care trecea jocul.
Cu șapte ani înainte, povestea arăta cu totul altfel.
Numărul 20 de la Buzău
În sezonul 2019/20, arhiva Gloriei Buzău păstrează fotografia începutului.
Mihail Mărgineanu.
Numărul 20.
Trăgător secund.
Născut la 8 septembrie 2001.
Avea 18 ani.
Atât.
Nu existau titluri mari, nu existau interviuri de pagină întreagă, nu exista eticheta de „mare speranță”. Era unul dintre tinerii care încercau să-și găsească locul într-un campionat de seniori.
La vârsta aceea, uneori cariera începe exact așa: cu numele trecut pe foaia de joc și cu răbdarea de a aștepta următoarea minge.
Pentru Mărgineanu, următoarea oprire avea să fie Zalăul.
Vicecampion printre oamenii mari
SCM Zalău pornea în 2020 un proiect nou.
Și proiectul a prins repede viteză.
În ianuarie 2021, echipa era deja pe locul al doilea al clasamentului. Mărgineanu făcea parte din lot, iar statisticile FRV îi contabilizează șapte meciuri și 18 seturi în acel sezon.
Nu era încă protagonist.
Într-o echipă construită pentru performanță, tânărul de 19 ani își aduna minutele.
La final însă, Zalăul devenea vicecampioana României.
Pentru Mărgineanu era primul contact cu zona înaltă a clasamentului. Nu ca lider, nu ca om în jurul căruia se construia jocul, ci ca tânăr crescut într-un vestiar care se bătea la titlu.
Și poate mai important decât medalia a fost ceea ce s-a întâmplat după.
În vara lui 2021 lotul s-a schimbat serios.
Mihail Mărgineanu a rămas.
Un club devenit vicecampion a decis că merită să continue cu el.
Uneori, într-o carieră, acesta este genul de verdict care contează mai mult decât un titlu de ziar.
O minge câștigată împotriva Modenei
Sezonul următor avea să-i ofere una dintre acele amintiri care nu se măsoară neapărat în zeci de puncte.
CEV Cup.
Adversar: Modena.
De partea cealaltă a fileului apăreau nume obișnuite cu marile scene ale voleiului mondial: Bruno Rezende, Earvin Ngapeth, Nimir Abdel-Aziz, Dragan Stanković.
Pentru Zalău, diferența de nivel era evidentă.
Pentru Mihail Mărgineanu, era o întâlnire cu un alt etaj al voleiului.
Statisticile CEV sunt seci: două apariții, un atac câștigător, un punct.
Un singur punct.
Privit izolat, aproape nimic.
Privit în context, suficient cât să marcheze o bornă.
La 20 de ani, jucătorul care cu două sezoane înainte apărea în lotul Gloriei Buzău ajunsese pe teren într-un meci european împotriva Modenei.
Nu toate momentele importante ale unei cariere vin cu aplauze lungi.
Unele rămân într-o statistică de o singură cifră.
Bucureștiul și primul pas înapoi
În 2022, Mărgineanu ajunge la Știința București.
Acolo începe poate cea mai importantă perioadă din formarea lui ca jucător de seniori.
Numai că primul episod nu este unul fericit.
Știința retrogradează.
După anii de la Zalău, cu locul doi și cupele europene, vine coborârea în eșalonul secund.
Aici povestea lui Mărgineanu ar fi putut să schimbe direcția.
N-a făcut-o.
A rămas.
Nu avem un interviu în care să explice de ce. Nu avem declarații despre orgoliu, revanșă sau promisiuni făcute în vestiar.
Și tocmai de aceea trebuie să rămânem la fapte.
A retrogradat cu Știința.
A continuat cu Știința.
Și a promovat cu Știința.
Un sezon fără înfrângere
Campionatul 2023/24 a fost anul revenirii.
Știința a trecut prin Divizia A2 fără înfrângere și s-a întors în primul eșalon.
Antrenorul George Carpen vorbea atunci despre „muncă, disciplină și seriozitate”.
Era descrierea unui grup.
Mărgineanu făcea parte din el.
Numai că jucătorul care revenea acum în A1 nu mai era adolescentul din 2019 și nici tânărul de rotație de la Zalău.
Avea deja ani de seniorat în spate.
Trecuse printr-o echipă vicecampioană.
Văzuse Europa.
Cunoscuse și retrogradarea.
Iar în toamna lui 2024 avea să vină meciul care schimbă, poate pentru prima dată, felul în care presa îl prezenta.
Când adversarul începe să-ți știe numele
Știința revine în Divizia A1 și întâlnește Arcada Galați.
Vicecampioana României.
Bucureștenii pierd cu 1-3.
Mihail Mărgineanu înscrie însă 19 puncte.
În avancronica etapei următoare, presa din Baia Mare îl indică, alături de Samuel Burgi, printre „principalele pericole” ale Științei.
Poate părea o simplă formulare jurnalistică.
Nu este.
Pentru că spune ceva despre distanța parcursă.
În 2020, numele lui apărea în lot.
În 2021, cronica menționa că „a mai evoluat”.
În 2024, adversarii erau avertizați în privința lui.
Există în cariera unui sportiv și asemenea praguri nevăzute.
Nu primești medalie pentru ele.
Dar ele arată că statutul s-a schimbat.
Un jucător greu de pus într-o singură căsuță
Și poziția lui Mărgineanu spune o parte din poveste.
La Buzău era trecut trăgător secund.
În evidențele CEV apare outside spiker.
Știința îl prezintă drept trăgător universal.
În unele baze FRV figurează opposite.
La Corona, Mărgineanu figurează în lot ca jucător de bandă, un rol pe care l-a mai avut și în sezoanele anterioare
Nu este neapărat o contradicție.
Este mai degrabă semnul unui jucător care, de-a lungul anilor, a fost folosit în mai multe formule de atac.
Meciul cu Rapid, din martie 2026, arată bine acest profil.
17 puncte.
Dar și 25 de mingi la recepție.
Atacant, dar cu responsabilitate în construcția fazei.
Un jucător de bandă care trebuie să facă mai mult decât să termine mingea.
Brașov, următoarea stație
Vara lui 2026 aduce un nou transfer.
Mihail Mărgineanu pleacă de la Știința București și ajunge la CSM Corona Brașov.
În baza oficială FRV apare cu numărul 8, 198 de centimetri și postul de wing-spiker.
La Brașov intră într-un lot în care locurile nu se câștigă din trecut.
Concurența este serioasă, iar numele de lângă el spun suficient despre nivelul la care trebuie să răspundă.
Dar Mărgineanu vine la Corona cu ceva ce nu avea când a intrat prima dată într-un lot de A1.
Experiență.
Și mai ales kilometri de campionat.
De la Buzău la Zalău.
De la vicecampionat la Modena.
De la București și retrogradare la promovare.
De la 19 puncte cu Arcada la 17 cu Rapid.
Nu există un singur meci despre care să putem spune că i-a schimbat cariera.
Nici o explozie care să fi mutat brusc reflectorul asupra lui.
Ascensiunea lui Mihail Mărgineanu a fost mai puțin spectaculoasă și, tocmai de aceea, mai ușor de urmărit.
An după an.
Set după set.
De la un nume aflat la capătul foii de joc, la un jucător pe care adversarul începe să-l pregătească în analiza de meci.
Iar când va intra pentru prima dată pe teren în tricoul Coronei, acolo se va întâlni, într-un fel, cu toate versiunile sale de până acum: puștiul de 18 ani de la Buzău, rezerva tânără de la Zalău, jucătorul care a prins Modena, voleibalistul care a coborât în A2 și omul care s-a întors pentru a pune 19 puncte pe tabela unui meci cu Arcada.
Doar că acum nu mai pornește de la zero.